Doarlucrurimarunte: Mistere ale universului

Misterele au jucat mereu un rol important in viata omului. Cum bine spunea Lucian Blaga, incercand sa deslusesti misterul unui lucru, vei pierde tot farmecul si toata magia lui. Mai bine il lasi asa. Dar omul, manat de o curiozitate imensa, nu se poate linisti.

Lumea in care traim a fascinat omul inca de la inceputurile sale. Inaintand in timp, s-a orientat cu ajutorul stelelor si le-a transcris pozitia in harti, piramide sau le-a unit, creand figurine sau personaje. Neputand sa ajunga acolo, omul si-a imaginat care este statusul universului. Imaginatia sa nu a fost insa suficienta. Cand Biserica a devenit punctul de referinta in lume, vorba "crede si nu cerceta" nu a facut decat sa alimenteze dorinta cercetatorilor, care nu au putut sa se limiteze la ceea ce dadeau cartile sfinte de bun. Putin mai tarziu a inflorit folozofia. L-am citit pe Schopenhauer care vorbea despre musuroaiele pe care le fac oamenii pe Pamant, despre vointa din fiecare fiinta si obiect, despre realitatea care este plina de subiectivism, despre falsul lucrurilor... Filozofia a infrant de multe ori Biserica. Stiinta apoi s-a incumetat sa incalce ordinele sacre, aventurandu-se prin neant. Totul este acum si mai frustrant parca. Stim mai multe si totusi nu stim mai nimic...

Ne intrebam mereu daca exista extraterestri undeva, prin univers. Uitandu-ne la poza corelata cu intrebarea De ce te simti atat de mic?, vedem cum si Soarele nostru este un punct pe langa alte stele. Suntem mici si neinsemnati si totusi avem viata aici. Astrofizicianul Frank Drake a spus ca, daca numai o planeta dintr-un miliard detine fiinte inteligente, apoi tot ar ramane 6 miliarde de planete cu viata pe ele. Asta pe baza unor ecuatii care nici macar nu pot estima cu precizie imensitatea universului. Daca lumina strabate distanta Soare - Pamant in opt minune, distantele incredibile dintre planete ar face neprofitabila orice calatorie, chiar daca in teorie cineva ar merge cu viteza luminii, cea mai mare viteza (299.729.458 m/s). Cine stie, poate vreo creatura este in drum spre noi, dar vor mai trece ani buni pana cand va ajunge aici...

Ce este timpul? In afara de faptul ca este un copil care joaca cu noi, exceptand desigur si conventiile facute de oameni pentru a se orienta mai usor, timpul nu poate fi definit. Este o calitate a materiei? O dimensiune? O iluzie? De ce tot ce faci este practic un prezent perpetuu, trecutul si viitor fiind pur si simplu inexistente? De ce unii se straduiesc sa realizeze masini care dau timpul inapoi, cand nici macar nu il inteleg?

Cum a aparut totul? Teoria acceptata de multi este cea a Big Bang-ului, enuntata teoretic si pe cale de a fi si demonstrata practic, la o scara infima insa deosebit de importanta pentru omenire. Ne lovim de denumiri gen particula elementara (boson), quarci, materie libera. Printr-o contractare indelungata si o explozie inimaginabila, materia a fost alungata, compactandu-se in stele, planete, galaxii. Totul este momentan in expansiune. Iata un clip intuitiv care explica Big Bang-ul in numai doua minute:

Daca acceptam o origine teoretica, misterul se adanceste si mai mult atunci cand vrem sa ne inchipuim cum anume se va termina totul... Desigur, cel mai simplu ar fi sa enuntam Big Bang-ul invers. Universul in expansiune isi va pierde fortele si, peste miliarde si miliarde de ani, se va concentra iar intr-un singur punct. De acolo, in cicluri, noi si noi explozii. Omul raportat la univers este un purice, asa ca noi putem disparea in tot acest proces. Ne framanta mai intai cum anume se va sfarsi lumea noastra, dar exercitiul de a duce discutia la nivelul universului este fascinant.

Ce este de fapt constiinta? O avem numai noi sau ea exista si in alte fiinte? Reprezinta ea numai modul creierului de a functiona, disparand odata cu moartea fizica a celulelor neuronale sau va ramane undeva, integrandu-se intr-o alta forma sau pur si simplu libera? Vom fi capabili sa cream roboti cu proprie constiinta, care apoi vor cere drepturi egale cu ale noastre? Este ea sufletul care se va disocia de trup, ajungand intr-o alta dimensiune? Sunt intrebari la care cine stie cand vom gasi raspuns...

Intr-o lume in care nu mai stim ce exista si ce nu, in care sunt atatea necunoscute si incertitudini, unele minti vizionare s-au apucat chiar sa enunte teoria universurilor paralele. De ce nu am accepta-o, din moment ce nu avem dovezi concrete ca asa ceva nu exista? Este posibil, ca exact in acelasi timp si spatiu, sa existe mai multe universuri care sa interactioneze minim. Evolutiile se petrec ba in viitor, ba in trecut, toate in acelasi timp...

Pentru ca n-am reusit sa vedem decat 4% din universul cunoscut de noi cu ajutorul aparatelor specializate, am numit restul "materie intunecata". Aceasta materie e acompaniata de energie, bineinteles ea fiind denumita "energie intunecata". Nu sunt niste termeni inspaimantatori ci simple conventii. Habar nu avem ce se ascunde intre "punctele" mari care pot fi reperate de Hubble sau alte telescoape. Avem in fata ochilor de regula o simpla interfata 2D...